Goreme, HaciBektas, Turcia, 1 aprilie, marti

Pe la jumatate la sase dimiteata, ne trezim de batai in usa si strigate - "treziti-va, treziti-va"!  Am crezut ca se joaca niste copii. Dar dupa vre-o 5 minute insistente deschidem nedumeriti usa. Wow! SUntem inconjurati de o multime de echipe ce incep sa-si unfle baloanele enorme pentru zboruri de asupra Capadociei. Masina noastrea  sta in calea unei echipe si noi trebuie sa ne mutam un pic. Mutam masina si urmarim forfota inpreju. Un spectcol extraordinar si de o frumusete deosebita!  Dupa cum observam totul e foarte bine organizat. Fiecare balon are o echipa de deservire de vre-o 10 oameni. Cineva tine balonul, cineva il umfla, altcineva se ocupa de turisti, fotoraful, pilotul, soferii etc. Numaram in jur de 20 baloane. Noi privim fascinati. Dar degraba vom fi si noi in balon - inca ieri am rezervat un zbor cu balonul pentru doritorii din grupa.

Microbusul rezervat ne duce la un alt teren de lansare a baloanelor. Urcam intr-un cos emorm, cateva fotogrfii, pilotul nostru controleaza baloanle cu gaz, legatura cu centrala si echipa sa si ... zborul nostru incepe. Balonul decoleaza foarte usor, ascensiunea nu se simte deloc. Asa de deomol ca pare ca doar imaginea pamantului de mai jos devne tot mai mica si mai mica.   Capadocia de sus e frumoasa. E o experienta unica atat zbourl cu balonul dar si posibilitatea  de a vedea de sus formatiunile unice ale Capadociei. Reomand. Chiar si o fricoasa ca mine, ar mai zbura a doua oara cu balonul. In total am zburat-planat ceva mai mult de o ora. Cosul nostru a aterizat exact in remorca masinii. Pacat ca sa sfarsit. Noi suntem intalniti la pamant cu sampanie-limonada si diploma de zbor. 
Ziua continua cu un frigarui ad-hoc oferit de un turc intreprinzator la terasa parinteasca. Inoptama in oraselul HaciBektas pentru a vizita mane muzeul cu acelas nume.  O zi reusita.