Mauritania e de 5 ori mai mare ca Franta. Dar din pacate e aproape totalmente acoperita de nisip. Am facut mii de kilometri prin pustiu.
Deseori drumurile sunt acoperite de nisip. Trecerea peste un asa delusor e mai periculos decyt pare.
Astfel de privelisti, de asemenea, fac parte din peizajul Mauritanian.
O gramada de animale moarte de-a lungul drumului – magari, camile, caini. Noroc ca e uscat acolo – de obicei cadavrele se usuca la soare, si nu putrezesc.
Un tren fooooooaaarte lung. Transporta fosfate (zacaminte minerale) spre port. Acest tren poate fi lung de cativa kilometri. Zacamintele minerale sunt printre putinele produse de export al tarii.
Corabii naufragiate. Peizaj comun tuturor tarilor cu acces la mare si ocean.
Pescarii. Au barci foarte lungi si pescuiesc cu echipe cu minimum 5-6 persoane. Pescari isi decoreaza barcile foarte colorat.
Muzeul national. Un excelent muzeu. Limba franceza e a doua limba vorbita in Mauritania. Prima e desigur araba.
Un sat mauritanian.
Marele nimic.
Femeile sunt foarte timide. Suntem intr-un atelier de croitorie.
In Mauritania locuiesc Arabi si Negroizi. Pe foto sper ca vedeti diferenta :). Mai e si un european acolo : ).
Memorialul celor cinci omorati de Al-Kaida in 2007. Din cauza acestei tragedii a fost amanat competitia Paris-Dakar. Nici la ziua actuala nu este recomandabil de calatorit prin Mauritania.
O pana a unuia din participanti. Am schimbat roata si am continuat drumul.
Prietenul la nevoie se cunoaste : )
Regiunea Adrar e regiunea mea preferatata din Mauritania. Suntem in cautarea craterului meteoritc.
Trandafirul Saharei – cristale, ce se gasesc doar in pustiu.
Joc la pamant. In loc de pioni si imparati se folosesc cacatei uscati de camila.
Vanzatorul de suvenire autentice.