Vin şi în Moldova turişti.

primăvara, 2009


Pe lângă faptul că organizăm călătorii peste hotare, desigur invităm turişti cu „căsuţe pe roţi” în Moldova. Deoarece foarte puţini turişti vin să viziteze DOAR Moldova, turul a mai inclus vizitarea şi altor ţări din Europe de Est – Albania, Bulgaria, Romania etc.

Ruta prin Moldova

În Moldova grupul a intrat pe la punctul de frontieră Giurgiuleşti. Grănicerii erau destul de amabili. Noroc de un ofiţer care a mai văzut campere şi ştia ce documente şi proceduri trebuie îndeplinite. În alt an, la Sculeni, deoarecii personalul vămii nu ştiau ce prezintă aceste maşini, o maşină a trebuit să achite 300 euro!! ca să intre în Moldova, pe motivă ca maşina e grea ca un camion. Desigur, că o aşa maşină poate fi destul de grea, deoarece are practic totul la bord – pat, WC, duş, bucătărie. Însă toate acestea sunt pentru „consum propriu”. Apropo, în Romania, la astfel de maşini le zic, rulote. Mie personal nu-mi place acest cuvânt (îmi sună ca galoşă), eu prefer să le zic camper. Grupa consta din 9 campere, cu un număr de 18 persoane şi un căţeluş la bord.

În acest an, noroc, frontiera am trecut-o uşor.
În Moldova, grupa avea la dispoziţie şase zile. Aşa că turul a fost organizat în aşa fel, ca turiştii să facă cunoştiniţă cu cele mai importante oferte turistice ale Moldovei – vinul, mănăstiri, unica cetate, Chişinău, Transnistria. Regiunea Găgăuză din păcate nu am avut timp să o vizităm.


Ca să facem cunoştinţă cu tradiţia vinului din Moldova, am vizitat Purcari, Brăneşti şi Mileştii Mici. Cei cu engleza, pot să citească despre impresiile la Pivniţele Braneşti pe http://virginiacojocaru-eng.blogspot.com/2010/12/58-kilometers-of-underground-wine.html

Dintre cele trei întreprinderi de vinificare, cât nu ar fi de straniu, la turişti le-a plăcut cel mai mult la Brăneşti. Excursiile la toate cele trei întreprinderi au fost interesante cu toate că foarte diferite.



Grupa de campere

 Turiştii cu campere preferă să evite să intre cu maşinile lor oraşele mari. Şi deoarece grupa nu avea nevoie de hotel - însăşi maşina serveşte drept căsuţă, câteva zile am înnoptat la Orheiul Vechi. De acolo am luat autobusul pentru vizitarea oraşelor Chişinău şi Tiraspol.

La Chişinău - o mică excursie prin oraş, vizitarea muzeului Naţional, întâlnirea cu consulul Robert de Groof, şi ceva timp liber desigur.

La Tiraspol – o mică primblare prin oraş, vizitarea stadionului Sheriff şi desigur cumpărarea divinurilor Kvint. Unii din grupă, erau aşa pregătiţi, că aveau o listă printată din Internet cu recomadări ale celor mai bune divinuri. Desigur, cele mai bune divinuri erau şi cele mai scumpe. Un divin de 20, 40 ani, nu poate fi ieftin, nici în Tiraspol. Păcat că muzeul orăşănesc era închis. E interesant de vizitat.


Trecera aşa numitei frontieri, a fost fără mari probleme, deaorece a fost pregătită în prealabil. De fapt, cu o zi înainte, când am menţionat consulului că grupa va vizita Tiraspolul, el ne-a amintit că acolo, acoperirea diplomatică a cetăţenilor străini nu este asigurată. El, ca diplomat nu are dreptul să viziteze această regiune. Noi, suntem doar nişte simpli turişti curioşi. Oleaca de aventură adaugă ceva sare şi piper la călătorie.




Apa tamaduitoare din Cosauti

 La Soroca a fost ultima noapte pentru grupă. Am avut o excursie prin cetate. Energicul Nicolae Bulat ne-a încărcat cu energia sa şi pe noi. Am vizitat cartierul şi cimitirul romilor. La străini le-a plăcut să se plimbe prin acest cartier şi cimitir. Romii erau foarte prietenoşi şi curioşi cu străinii. Chiar într-un fel flataţi, de vizita turiştilor prin cartierul lor. În restaurantul în stil naţional, am servit prânzl cu bucate moldoveneşti. După aceea, câţiva din grupă şi-au trecut piciorele prin apa tămăduitoare de la mănăstirea de la Cosăuţi.

Cu poliţia nu am avut deloc probleme (de acestă dată). În alt an am fost opriţi şi cerşiţi de bani. Unica, într-o zi, când ne-am oprit la o margine de drum să servim o cafea, apare o maşină. Vama mobilă. Au cerut să deschidem compartimentele din maşină. Am deschis doar una, şi întreb care e treaba. Ei au spus, că actualmente, criminalii folosesc campere pentru contrabanda de ţigări - Ucraina, Transnistria, Moldova. S-au scuzat şi noi ne-am servit cafeaua mai departe.


Pentru a trece în Romania, a fost aleasă frontiera de la Sculeni. Păcat, căci a durat extrem de mult. Controlau dacă camperele nu transportă persoane ascunse ce vor să ajungă în Uniunea Europeană. În cele din urmă, desigur toţi au trecut frontiera. Aventura lor a continuat în Romania.