 |
| Bethlehem |
După vizitarea capitalei teritoriului Palestinei, Ramallah, decidem să vizităm un alt oraş palestinian – Bethlehem. Renumit în toată lumea creştină, ca localitatea unde s-a născut Isus.
În Izrael, noi - suntem o grupă mică din trei campere. Două campere decid să intre în Bethlehem prin poarta de nord. Poarta, deoarece în jurul aproape întregului teritoriu Palestinian, izrailenii au ridicat un urât perete de beton. Ceva de genul Peretelui de la Berlin.
Noi decidem mai întâi să vizităm peştera Sorec, şi apoi să intrăm în Bethlehem din est.
La intrarea în peşteră noi suntem unicii vizitatori, aşa că proftăm de o excursie privată. Şi ghidul şi peştera ne impresionează.
Ne îndreptăm spre oraşul natal lui Isus. Desigur dăm de un check point izrailean. Lângă o căsuţă de lemn vedem trei fete îmbrăcate în uniformă militară, fiecare cu o armă peste umăr, o armă mare cât o mitralieră. Fete de 18-19 ani. Feţele lor încă mai poartă urme de coşuri de adolescenţi.
Nici urmă de ofiţer sau ceva de acest gen.
Fetele arată pierdute văzând maşina noastră.
Ne întrebă încotro mergem.
- Spre Bethlehem, desigur.
- Ce maşină e aceasta?
- Camper, căsuţă pe roţi.
Un “grănicer” vrea să intre în maşină. Ok. Eu mă cobor să deschid uşa la căsuţă. Fata î-mi ordonă să stau afară. Eu sunt deja obişnuită. Militarii izralienii nu acceptă altă persoană prezentă în maşină în acelş moment. Se tem că cineva să-i atace în acest spaţiu mic. Eu stau afară şi aştept. O fată îmi “distrage atenţia” cu două întrebări repetate de câteva ori – unde mergem şi de unde venim. Eu de asemenea repet de câteva ori aceleaşi răspunsuri – mergem spre Bethlehem şi venim din Ierusalem.
Fata din căsuţă coboară, şi face un apel telephonic. Cred că trebuie să se consulte. Apoi ne informează că noi nu putem trecem mai departe. Noi suntem în şoc.
- Cum aşa? Noi suntem turişti. Bethlehem-ul trăieşte pe tursim.
- Nu, nu aveţi dreptul să intraţi cu astfel de maşină în teritoriu Palestinian.
- Ce prostie. Ieri am fost in Ramallah, capitala Palestinei, cu aceasta maşină. Şi apoi, prietenii noştri cu două campere sunt deja în Bethlehem. Unica ei au intrat prin alt check point.
- Nu, nu se poate ca prietenii să fie în Bethlehem, ne informează fata.
- Cum adică nu se poate, noi i-am sunat câteva minute în urmă, şi ei sunt deja sunt în Bethlehem cu maşinile lor.
- Nu, nu, nu.
Fetele sunt din nou pierdute. Mai fac câteva apeluri telefonice. Se apropie de noi.
- Daţi-ne să vedem paşapoartele voastre.
Noi suntem suspicioşi la această rugăminte. Ştim noi trucul. Aşa ceva am păţit doar în Izrael – îţi confiscă pur şi simplu paşaportul şi atunci trebuie să faci ce vor ei.
Noi ezităm să le înmânăm paşapoartele noaste. Dar, oricum, nu avem ce pierde. Le dăm paşapoartele.
Da, aşa şi este. Fata ne i-a paşapoartele, imediat se depărtează de maşină, şi ne informează din depărtare că primim paşapoartele înapoi, doar dacă plecăm de aici, de unde am venit.
Noi “îmbogăţim vocabularul” acestor copiliţe care stau la straja securităţii şi dreptăţii puternicului stat Izrael.
Plecăm înapoi, desigur. Fata din mers, ne întinde paşapoartele.
P.S.
Oamenii simpli pe care i-am întâlnit în Izrael, au fost foarte binevoitori. Din partea autorităţilor, oamenilor dotaţi cu armă, din păcate , am avut parte doar de o atitudine paranoică.
Am apreciat frumuseţile naturale şi istorice ale lui Izrael. Atâtea animale sălbatice câte am văzut aici, nu am văzut nici în Turcia, Siria şi Iordania luate împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu