Vulpea

Toamna 2010

Se înserează şi noi căutăm un loc de înoptat. În Izrael nu e chiar uşor să-l găseşti. Aici fie sunt oraşe, fie chibuţe (care sunt îngrădite şi asigurate cu pază), fie parcuri naturale, fie regiuni militare. Nicăieri nu se permite de înoptat în maşina proprie. Excepţie fac doar parcurile naturale, unde sunt cămpinguri special amenajate. Totuşi acu e tîrziu şi trebuie undeva să înoptăm. Suntem întru-un parc natural, dar nicăieri nu vedem vre-un semn de cămping. Ne oprim la o parcare. Deoarece e tîrziu, nimeni nu mai e şi deci decidem să petrecem noaptea aici. Procedura standartă – salvăm informaţia GPS pe comp, scoatem scăriţa pentru a intra in maşină, deschidem ferestrele pentru ventilaţie, aranjăm scaunele şi masa afară, deschidem o sticlă de vin şi … savurăm liniştea care ne înconjoară. Liniştea nu durează prea mult. Undeva aproape se aude chemarea unei moschei. Apoi vine o maşină cu doi bărbaţi. Fac un cerc prin parcare, urmărindu-ne, dar nu zic nimic şi pleacă. Credem că e securitatea izraileană. Apoi un alt vizitator – o vulpe. Nu roşcată, ci un fel de cafeniu-surie. Culoarea pustiului. Se apropie la o distanţă de vre-o trei metri de noi. Cred că-i miroase caşcavalul pe care-l servim. Face cîteva cercuri în jurul nostru. Mi se face milă de ea şi ii aduc pîine inmuiată în lapte.

E întuneric de tot. Nu vrem să aprindem lumina, căci ne vor deranja ţînţarii şi fluturii de noapte. Se aude un foşnet. Parcă cineva încearcă să urce scăriţa în camper. Eeeee. Vulpea vrea să urce în maşină căci ii miroase gustos de acolo. E cam brutală şi non-şalantă. Nu se teme de oameni deloc.

Mergem la culcare. A doua zi dimineaţa nu-mi văd sandalele, pe care le-am lasat afară. Nici costumul de baie, pe care l-am atrîrnat să se usuce nu e. Unde doamne au dispărut? Mă învîrtesc prin parcare şi găsesc costumul de baie cu o gaură cît o şură. Apoi imi găsesc doar o sandală, dar cureluşa parcă e tăiată. Vulpea! Ea e vinovata. A încercat să guste din sandalele mele de piele. Dar costumul de baie e pură sintetică. Măi, măi, măi. Ce păcat. Ei ce-i de făcut? Cu natura nu te poţi pune. Unu – zero în favoarea vulpii.