Cină sardiniană

primăvara 2010, Sardinia


Prietenii ne informează că au găsit un campig drăguţ, la un fermier. Noi observăm indicatorul şi deviem de la drumul principal spre un drum de ţară. Traversăm un mic pod şi ajungem la destinaţie. Campingul are loc penru doar 4-5 campere. Loc pentru grupa noastră mică. Un bărbat, de o mică statură se apropie – proprietarul lotului. E şi fermier, creşte purcei şi oi. Ne întreabă dacă am dori să luăm cina mâine seara. Suntem de acord imediat – ni se pare locul cel mai potrivit de a degusta din bucătăria tradiţională sardiniană.

A doua zi, dimineaţa mergem să vizităm Orgosolo, orăşel renumit pentru picturile sale murale (vezi pe http://virginiacojocaru.blogspot.com/2011/03/peretii.html). Dar, înainte de a pleca în oraş, avem parte de o excursie prin fermă. Purceluşii şi oiţele nu le vedem, căci pasc undeva depărtişor. Purceluşii cel mai probabili sunt prin pădure. În Sardinia, ca şi în Corsica, purceii se primblă liberi în fâşiile de păduri private. Deci, purceii se hrănesc cu cele mai ecologice şi gustoase delicatese forestiere – viermişori, gândaci, frunze, castane, ciuperci, poate chiar şi truffle, apă curată etc. Seara, am avut posibilitatea să apreciem calitatea cărnii de porc semi-nomad. Cea mai gustoasă carne de porc vre-o dată mâncată de mine.

Vizităm clădirea fermei. Centru e o curte, în jurul căreia se ridică piereţii casei. În partea stângă a curţii se află o cameră lungă, cu două rânduri de laiţe şi o masă lungă. În fundul camerei, într-un cămin deschis arde deja focul. În faţa focului stau sprijinite de camin câteva ace frigăruie enorme, pe care se rumenesc bucăţi de purceluş şi miel. Yammy. Aşteptăm cu nerăbdare cina.

Continuăm excursia prin fermă. În partea dreaptă a curţii se află câteva camere, ce se dau în chirie pentru vizitatori. În colţul drept, e o mică uşă ce duce în cămară. Wow, din pod atârnă câteva picioruşe afumate de purcel - şuncă. În altă cămară se maturează caşcavalul, şi în alta – fermeirul fabrică caşcavalul proaspăt – ricotta. Ricotta am mai gustat în Corsica. Acolo ea se numeşte brocciu. Se serveşte de obicei cu miere. M-am îndrăgostit ce acest caşcaval. Am cumpărat ceva caşcaval de la fermier – şi proaspăt şi mai maturat.


Vitzita în Orgosolo a fost foarte interesantă, dar s-a sfârşit într-o ploaie torenţială. Aşa că am fost bucuroşi să ne întoarcem în camping mai degrabă şi să luăm loc la masa lungă. Carnea e încă pe ace şi este frumos rumenită. Aroma lemnului de mirt pluteşte prin cameră. Sărbătoare burţii începe.

Întâi de toate, desigur, suntem serviţi cu un ulcior de vin roşu de casă. Farfurile încep să-şi facă loc pe masă. O farfurie mare cu pâine sardiniană. Pâine e plată, subţire, rotundă, uscată, gustoasă. O farfurie mare cu caşcavaluri de diverse maturitate. O farfurie mare cu diverse salamuri, cărnuri, afumături. În farfurie de asemena se află felii de o substanţă albă. Ce să fie? Gustăm. Slănină afumată! Afumată cu ierburi de maquis. Foooarte gustoasă, se topeşte în gură. De parcă servim nu slănină, dar o pură aromă.


Următoare rundă. Farfurii cu legume. Chiperi, vinete, păstăi murate. De asemenea pe o altă farfurie se vede ceva frunze prăjite. Salvie. Salvia am văzut-o la intrare. Ni-am minunnat de mărimea ei.


Gazda noastră mai are bucate pentru noi. Pasta. Ravioli în sos de roşii. Noi suntem lacomi, aşa că nu putem lăsa pasta la o parte. O altă capodoperă al gustului. Noi suntem deja sătui.

Dar urmează în sfîrşit felul principal. Gazda i-a nişte foarfece de tăiat crengile. El taie în bucăţele carnea de purceluş şi miel afumată-copată. Văzînd bucăţelile apetizante şi respirând aroma îmbietoare, noi uităm de stomacurile deja pline şi decidem să continuăm festivitatea. Carnea e moale şi suculentă. Nouă ne pare rău că am mâncat până acum, şi nu putem savura mai multă carne delicioasă.


Dar tortura cu mâncare nu e terminată. Fructe. Portocale. Mari. Şi desigur fooaarte gustoase. Altfel nici nu se poate. Apoi urmează in digestiv – lichior de casă. Apoi ceai şi cafea. Noi suntem terminaţi. La propriu şi la figurat. Dumnezeu are dreptul să ne pedepsească pentru lăcomie. Durerile de stomac este primul semn al pedepsei :). Noi ne răstogolim spre maşinile noastre.