Vladikavkaz-Beslan-Nazran-Groznii, 28 aprilie 2014, luni

Pe la 6.30 dimineata suntem gata de drum. La o statie de petrol ne alimentam cu motorina si apa. In Vladikavaz (capitala Osetiei de Nord) suntem pe la 8. E foarte devreme. Orasul se trezeste incetisor. Oamenii urca in rutiera sau tramvai pentru a merge la lucru sau scoala. Majoritatea magazinelor se deschid pe la 10. Dupa cateva incercari reusim sa scoatem din bancomat ceva ruble rusesti. Muzeul care vroiam sa- vizitam inca e inchis, asa ca decidem sa ne indreptam spre Beslan (Osteia de Nord). Un drum excelent de bun. In Beslan ne inchinam mai intai la "Orasul Ingerilor", cimitirul unde sunt inmormantate cele peste 300 victime ale asaltului ostaticilor din scoala 3 septembrie 2004. Trecem prin cimitir. Vedem un barbat care lucreaza la morminte. Il intrebam ce face - dupa 10 ani, mormintele au nevoie de o noua intretinere, schimbare. El devine emotionat, plange. Nu indraznim sa-l intebam cine din rudele lui se odihneste aici. Mai incolo o doamna ma invita sa-i pomenesc fiica si nepotica. Ma serveste cu apa minerala, caci in cele 3 zile de detentie, cei 1000 de ostatici sufereau de sete. Ea plange si pe mine ma complesesc emotiile si plang si eu. Mormintele sunt indeptate in diferite directii - copiii erau si crestini si musulmani.

Vizitam ruinele scolii si salii sportive unde au avut loc evenimentele tragice.

Scoala si sala sportiva sunt pline de urme de gloante, podul e ars, peste tot sunt flori, jucarii, sticle cu apa. Sunt sigura, ca toti locuitorii orasului au pe cineva cunoscuti sau rude ce au suferit in acea sala sportiva.

In Nazran, caitala Ingusetii, ne oprim la un memorial dedicat tuturor victemilor ingusete, dar si e locul de comemorare ale celor importatnti - poeti, femei savanti etc.

in 1931, Stalin a luat si oferit in dar o bucata din Ingusetia, Osetiei de Nord. In 1992, dupa colapsul USSR, Ingusetia a incercat sa-si recupereze pamanturile inapoi, ceea ce a dus la conflictul osetino-inguset. Armata ruseasca, pe timpurile celea tinea mai mult cu osetinii.

Tot in acest memorial sunt comemorate deportarile din 1944 ale practic tuturor cecenilor si ingusetilor, spre Asia Centrala. Au fost ridicati, in mijloc de razboi, caci Stalin ii suspecta pe ei de colaborare cu natistii. La sfarsitul vizitiei, de noi s-a apropiat directorul memorialului si ne-a multumit ca am acordat atentie si timp acestul complex foarte bine prezentat.

Drumul spre Groznai e plin de controale. Par a fi controale ale politiei rutiere. Din cand in cand pe laga ei se vad militari. Prima data cand ni-a oprit, politistul zice ca trebuie sa ne inregistram. Mergem la chibutka mica si intunecata. J. trebuie sa sufle in testul de alcohol. Luminita rosie arde. Nu e posibil, caci J. nu a servit deloc. Ok, zic politistii, documentele masinii si eu trebuie sa raman singura cu politistul. Se intereseaza daca nu am asupra mea tehnica de inregistrare. Eu glumesc si zic, ca inca nu inregistrez. Ii spun, ca intrebarea lui mi se pare stranie. Politistul pare un pic pierdut. Imi intinde documentle si noi putem pleca.

La al doilea post, un politist zica ca trebuie sa ne inregistram, iar altul zice ca putem pleca imediat. Plecam. La alte controale nu am fost opriti. Intre Beslan si Groznai cred ca am vazut peste 6 controale solide si peste 15 masini ale politistilor "individuali" pandind victime.

Se vede ca Groznai e un oras ridica din nou. Case vechi, suferite de razboi nu se vad cu ochiul liber. Parcam masina in centru, ne plimbam pe bulevard, de-a lungul mosecheii grandioase, prospectul Putin. Luam pranzul intr-o cafenea locala - un fel de macaroane scurte traditionale cu carne de vita inabusita. O mancare cam grea, dar salata din legume o usureaza intr-o anumita masura.

Mult tineret pe strada, toate femiile si fetele sunt in fuste lungi si cu batiste in cap. Toti sunt curiosi sa vada straini europeni. Dupa 2 ore in oras il parasim. La iesirea din oras vedem o inchisoare moderna, cu conditioner la fiecare celula. Straniu.

O zi incarcata am avut azi. Natinule care traiesc aici cot la cot, in regiune, nu au o viata usoara. Ei au reprosuri reciproce, ceea ce face ca sa fie dezbinati si usor manipulati de alte puteri.

Inoptam undeva in camp in Cecenia.

Trecerea frontierei Georgia-Russia,Kazbegi- Verhni Lars, 27 aprilie 2014, duminica,

In satul Sno,Georgia ne-am luas ramas bun de la o parte din grupa, ce se intoarce incetisor acasa. Alta parte continua calatoria spre Rusia. Dupa o ora suntem la frontierae georgiana. Granicerul incearca sa ne convinga ca masina noastra e camion, si ne trimite pe alt coridor. Noi incercam sa-l convingem ca masina noastra e masina particulara. Argumentele noastre inving, si trecem usor partea georgiana - stampila in pasaport, si la revedere Georgia.

Vama ruseasca e la citiva chilometri departare. E rand. Drumul e ingust - sunt doar doua benzi pentru trafic de intrare si cel de iesire. Citiva soferi asociali incearca sa treaca randul inaintea tuturor. Din cauza lor, traficul e pracric paralizat, deoarece ei blocheaza drumul pentru masinile care vin din partea ruseasca.

Vad o LADA cu numere moldovenesti. In masina e o familie de romi numeroasa. Ii intreb mirata ce cauta asa departe. Spun ca traiesc in Rusia de ceva timp, dar fiecare 3 luni trebuie sa iasa din tara, pentru a reimporta masina fiecare 90 zile. Ma intreba, daca e adevarat ca Moldova se duce spre Europa. Eu intelegand ce au in vedere, confrim, ca moldovenii pot merge in Europa deja fara vize, asa precum si in Rusia.

In sfarsit, cu mare greu, soferii se ajuta reciproc pentru a dezlega nodul creat de cativa soferi. Dupa 2 ore de stat in rand, intram cu cele 4 masini ale noastre pe teritoriul vamei rusesti. Controlul pasaportului il trecem repede. Soferii indeplinesc declaratie de import temporar al masinii. Vamesii controleaza superfecial camperele, datele personale si ale masinii sunt intorduse in computer. Toti lucratorii vamei sunt amabili si ajutatori fata de noi. Doamna responsabila de importul temporar al masinii informeaza soferii armeni ce asteapa, ca mai intai trebuie ajutati "oaspetii" si apoi e randul lor.

Imediat dupa vama ruseasca, se afa o parcare mare cu o cafenea si magazin combinat. Aici am si inoptat.